Iar am amestecat sentimentele și m-am trezit mahmură. Mă dezmeticesc treptat și-mi spun că este pentru ultima oară. De ceeeeee? Aseară se simțea perfect…
Uite așa îmi ia mie mai mult timp să înțeleg. Și în moduri atât de diferite. Dacă nu fac, sunt neimplicată. Dacă fac, nu așa trebuia. Dacă mă bucur, sigur este ceva ce nu am anticipat iar dacă mă întristez am învă un motiv să fiu grozavă că am trecut peste.
Na belea! Oricum o dai tot ai bătaie de cap. Sau durere de cap.
După astfel de episoade, îmi propun rezoluții. Fără planuri. Și chiar în lipsa lor, a planurilor zic, tot reușesc să ratez câteva dintre ele. 😊
Uneori mă iau atât de în serios încât am senzația că sunt chiar reală. Până la proba contrarie. Cea în care este liniște deși oceanul se zbuciumă la suprafață iar înăuntru este cald, atât de cald încât iubirea nu mai vrea să plece.