Nabab…

Etichete

,

Nu mi-am propus niciodată fericirea ca obiectiv. Ca de fiecare dată, am știut exact ce nu vreau. N-am vrut nefericire.

Așa că am deprins un mod de viață diferit de ceea ce este în general acceptabil. Nu cu excese dar nici cu ceea ce se așteaptă în general de la un om conformist.

Sunt un om banal, cu o existență previzibilă.

Pentru ceilalți.

Anunțuri

Sirop…

Etichete

,

Unele întâmplări te fac mai împăcat cu tine însuți. Și poate mai bun. Atât de bun încât să-ți dai voie să simți, să crezi și mai ales să iubești.

Ești privilegiat dacă poți iubi. Și fericit dacă poți deosebi iubirea de posesie.

Altceva nu mai am de adăugat.

Cioburi…

Etichete

,

Este firesc să nu anticipezi întâmplări dacă ești orb. Bine, nu ești. Urmărești doar filmul pe care ți-l proiectezi în minte și ești incapabil să vezi ce se întâmplă cu adevărat în jurul tău.

Mă feresc să judec oamenii. Consider că atât pot face în anumite momente sau că circumstanțele sunt în așa fel încât nu există altă opțiune.

Ipoteza nu se confirmă. Natura reală este cea care preia frâiele în condiții de criză. Îmi doresc să nu fiu pusă în situația de a vedea limita naturii care mă definește. Nu mă cunosc atât de bine încât să garantez o conduită previzibilă.

Probabil că am să mă feresc în continuare să judec oamenii. Și am să refuz situații care conduc la crize.

Abia acum am înțeles că unele plecări sunt simple acțiuni de igienizare emoțională și nu ar trebui judecate prea aspru. Ba chiar ar trebui luate în calcul ca soluții la situații aparent fără rezolvare.

Astăzi rezonez iar cu liniștea.

Perfect!

Intitulare…

Etichete

,

Ce ți-e și cu schimbarea asta… Greu de făcut. Mă simt ca atunci când am vrut să fac o schimbare radicală de imagine. Rezultatul nu a fost extraordinar dar experiența a meritat pentru că mi-a oferit o altă perspectivă.

Am mai spus, dacă îmi place, de ce să schimb? Acesta a fost argumentul fricii, nu al loialității pentru eul dobândit cu ani de muncă.

Stau pe gânduri pentru că nu sunt suma propriilor alegeri ci mai degrabă a propriilor condiționări. În acest caz, cine sunt eu de fapt? Și de ce mă cramponez de ceea ce doar pare că sunt?

Am dobândit libertăți de care mă bucur dar pare că ele merg către dobândirea unora noi, pe alocuri chiar împotriva voinței mele. De altfel, progresele notabile le-am făcut de nevoie, nu de bună voie.

Mai studiez. Este doar prima zi. 😊

Zâmbete…

Etichete

,

Am renunțat parțial să mă ocup de ordinea interioară și am trecut la aspectele practice. Îmi place și lumea de afară. Probabil că de la primăvară.

Tranziția, ca și schimbarea, sunt exprimările vieții la prezentul continuu. Nu există ceva de făcut după altceva sau amânări până la o aparentă rezolvare a unor situații.

Doar ceea ce se poate face concret, acum. Sau, mai precis, se reduce ceea ce vrei cu adevărat, acum.

Îmi dau seama că sună a literatură orientală. De acord. Doar că, după asimilarea celor mai recente evenimente, când nimic altceva nu părea că are sens, a lua fiecare zi și a stoarce din ea toate beneficiile a fost un model care a funcționat.

Nu sunt excluse activități care dau constanță sau renunțarea la responsabilități deja asumate, ci reevaluarea activităților care încep cu trebuie și reașezarea lor în funcție de relevanță. De profit emoțional.

În fine, prea multe gânduri pentru cineva preocupat de aspectele practice.

Curiozitate…

Etichete

,

Mă fascinează jocul minții care alege să vadă lumea conform dorințelor și credințelor personale.

Cum nu observi ceea ce este nepotrivit și cum mici asemănări care merg către ceea ce vrei devin permanențe și își accentuează importanța.

Nu este nimic greșit să ai ce vrei, cât vrei, acum.

Un puzzle ar fi o imagine bună pentru exemplificare. Folosești exact piesele potrivite. Restul sunt de neutilizat. Singura dilemă ar fi, dacă pe același principiu, e musai să potrivești toate piesele. Sau aici este cheia. Iei piesele pe rând până când toate se potrivesc.

Pentru că, în final, toate sunt ale aceluiași joc.

Spor…

Eram tentată să scriu că timpul trece. Nu el, eu. Timpul stă liniștit și își face planuri pentru ziua care tocmai începe. Nu, nu face nici planuri, le are deja.

În cazul acesta nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă bucur. De timp și de ziua care tocmai începe.

Suntimente nu sentimente.

Este limpede?

Scheme…

Etichete

,

Nu am realizat că fug până când nu m-am oprit. De ce fac asta dacă nu am nici un scop sau o îndepărtare? Probabil obișnuința. Este o activitate care mă ține ocupată. Alții preferă serialele.

Luată în doze mici, superficialitatea ajută. În cantități mari sau pe paliere extinse, trivializează.

Tratez superficial războaiele cu ceilalți și mai ales pe cele cu mine însămi. Am constatat că sunt ca o bombă atomică. Nu există învinși sau învingători. Doar morți.

Ar mai fi de adăugat și inexplicabilul. Dualitatea. Dar asta este o poveste prea personală. Eiiii, ce mai contează încă un mister adăugat lumii? 😊

Da…

Etichete

,

Dacă îți place ceea ce ești, înseamnă că te-ai plafonat și că nu mai este loc pentru progres?

Este alegerea omului mediocru mulțumit de zona de confort sau acceptarea a ceea ce este până la noi revoluții? Pai da. Schimbările nu știu să vină lin sau să intre discret în viață.

Sau mai bine nu mai întreb nimic, nu mai analizez nicio stare și profit de acalmie.

Iar uitasem că sunt om și mereu este loc pentru mai mult, pentru mai bine sau pentru altceva.

Dar nu acum. Acum este perfect.