Polivalență…

Etichete

,

Se poartă ca odată cu acceptarea trecutului, pentru eliminarea oricăror dubii să se pună întrebarea: ce am învățat eu din asta?

În principiu sunt câteva concluzii clare și alte câteva a căror relativitate le face aproape inutile.

Și mai sunt cele nevăzute care apar abia la repetarea greșelilor.

Mi-aș dori ca pentru fiecare întâmplare să ne fie transmisă o minută în care chestiunile să fie punctate clar și eventual accentuate cele importante.

Practic însă, reluăm aceleași idei, recitim concluziile și sperăm ca ceva nou să apară.

Evident, vom trece la fel peste cele nevăzute până când nu lăsăm altora măcar o parte din „corectură”.

Timpul mi-a confirmat că de unul singur, aproape totul este rezolvabil. Cu efort, dar rezolvabil.

Prefer în continuare împreună. Orice este rezolvabil și ai bonus bucuria participării.

Fericirea rămâne totuși o chestiune personală.

Reclame

Alternanță…

Etichete

,

Mintea este obișnuită să recunoască nu să vadă.

Oricât de mult ți-ai dori să vezi diferit, nu se întâmplă de la sine. Este ca atunci când treci de la întuneric la lumină. Ai nevoie de o perioadă de acomodare.

Când cineva aprinde brusc lumina, te adaptezi pentru că nu ai încotro. Eziți dacă trebuie să apeși tu însuți pe buton știind că de bună voie ai să te pui în dificultate.

În plus, dacă temporar nu vezi nimic, cum ai să te descurci?

Fenomenul se întâmplă și când lumina se stinge. Doar că este o iluzie. Nu ne adaptăm la întuneric ci la foarte puțină lumină.

Nu suntem făcuți pentru întuneric.

Natura a stabilit.

Noi suntem cei recalcitranți.

Ieri…

Etichete

,

Poți să mergi mai departe trecând poduri și neprivind în urmă sau, pentru siguranță, să le dai foc odată ce ai traversat prăpastia.

Adică ai încredere în ceea ce ți-ai propus, faci și doar hotărârea ta este cea care te poartă mai departe pe drumul ales.

Sau, accepți că ești om supus tentațiilor și îți iei măsuri pentru ca lucrurile să se desfășoare exact așa cum ți-ai propus. Nu lași liberă calea de întoarcere.

Este bună oricare opțiune dar trebuie ținut cont de faptul că situațiile sunt diferite și că alegerea exclusivă a uneia este limitativă și neaplicabilă la variabila viață.

Amuzant. Nici măcar mie nu îmi pot face o recomandare. Mereu ambele. Mereu împreună.

Și momentul prezent care face alegerea.

Continuum…

Etichete

,

Sunt bune și iluziile. Atunci când nu ai nimic, te ajută să îți continui drumul. Chiar dacă sunt doar în imaginație, se pare că sunt un motiv suficient pentru ca abandonul să nu fie opțiune.

Sunt bune și iluziile atunci când realitatea nu este cea pe care ți-ai dorit-o. Creezi alta, iar și iar, până când devine ce ți-ai propus.

Nu sunt bune iluziile atunci când realitatea este blândă și ofertantă.

Atunci ești un copil norocos, răsfățat și aflat într-o situație de nerefuzat.

Iar m-am încurcat fără ajutor din afară. 😊

Schimbare…

Etichete

,

Vechile tipare nu doar că se schimbă greu, ci îți lasă în loc și sentimente de vinovăție.

Fidel unui mod de viață, unui singur mod de viață, atunci când schimbi, pare că te-ai trădat pe tine însuți.

Nu mai amintesc de cârcotașul care stă pitit și așteaptă să îți dovedească că alegerea este greșită.

Trecutul face eforturi pentru a fi prezent.

Nu mai este.

Restart…

Etichete

,

O găleată cu apă rece la timpul ei face economie de niște ani pierduți cu mângâieri pe căpșor până la vindecarea completă.

Toți suportăm tratamentele șoc dar puțini avem ocazia să găsim oameni dispuși să-și asume rolul de dușmani fie și pentru scurtă vreme.

Se cere curaj din partea celorlalți și realism, foarte mult realism din partea noastră.

La o analiză atentă a situațiilor care duc la criză, se constată că responsabilitatea ne aparține și că imităm acțiunile celor acuzați. Poate cu alte persoane, dar comportamentul este identic.

Așa că, găleata cu apă rece trebuie ținută mereu aproape și musai desemnat cineva care să o arunce.

Asta doar dacă nu reușim singuri să ne mobilizăm și să acceptăm că deși realitatea este așa cum o creăm, folosind elemente din concret putem face saltul către versiunea noastră îmbunătățită.

Mercurial…

Mă gândeam că sentimentele și așteptările sunt legate între ele. Că este o chestiune de timp pentru ca ele să fie confirmate. Și că așteptarea este firescul sentimentului.

Până când așteptarea și-a cerut porția din timpul vieții.

Nu a meritat prețul.

Îmi place să cred că nu am atins încă vârsta la care să îmi pară important timpul. Dar cu siguranță am împlinit-o pe cea la care să nu îl neglijez.

Sunt perioade în care așteptările sunt justificate și sunt singura cale de împăcare cu tine însuți.

De fapt sunt obișnuințe și frici despre care nu știi.

Dacă nu stingi lumina, sentimentele există fără așteptări și au toate condițiile îndeplinite pentru metamorfoză.

Curcubeu…

Etichete

,

Suntem poduri între pământ și cer. Fără oricare dintre ele, ne-am prăbuși în abisurile existenței.

Uneori se întâmplă.

Și nu avem altceva de făcut decât să ridicăm alt pod.

Înfipt mai bine în realitate și răsfirat mai mult către înalt.

Nu, nu merge doar cu un singur capăt, dar te poți iluziona în continuare.

Etalonare…

Etichete

,

Distanțele dintre oameni nu au legătură cu sistemul metric de măsurare.

Sunt depărtări care apropie. Și atingeri care îndepărtează.

Mă repet. Este simplu să iubești de la distanță. Proiecția despre cum ar trebui să fie îți este împlinită în cele mai mici detalii.

Sau trăiești imperfect. Real. Cu adaptarea continuă la ceea ce nu ești și devii.

Ar fi de preferat să nu devii piatră. Atunci mai bine te completezi doar cu tine însuți.

Ce simplu este… de la distanță.

Delegație…

Etichete

,

Canalizarea atenției către oamenii indisponibili este drumul sigur către dezastru.

Și probabil o repetiție a ceea ce am învățat în familie. Iubirea vine cu respingere și în orice altă formă ea nu poate fi recunoscută.

Suntem niște supereroi capabili să iubim în cele mai grele condiții. Cum am putea să fim supereroi dacă nu creăm condițiile pentru devenire?

Ne dăm la schimb pentru iubire și nu mai rămâne nimeni care să iubească.

Este firească singurătatea în doi dacă suntem demult plecați de acasă.