Personalizare…

Etichete

,

Cere și ți se va da.

Probabil.

Nu doresc să fac rate la sentimente.

Sau să am creșteri necontrolate de dobânzi.

Nu-mi permit datorii pe termen lung. Mai ales din cele cu sufletul pus gaj.

Exclus cămătăria.

Îmi doresc, da. Oamenii oferă din ceea ce au, fără teama că le-ar secătui bogățiile iar cererea este o excepție care reevaluează disponibilitatea.

Pe care nu o ai. Altfel, ar fi fost deja în oferta generală.

Reclame

Obișnuințe…

Etichete

,

Oamenii par a prefera lipsa în locul pierderii.

Încheierile, oricât de line, poartă în ele tristețe. De acord. Și totuși fără ele nu ar fi începuturi. Sau trăiri irepetabile. Ce trăiri ar putea fi așa?

Construiesc cu materialele aflate la îndemână și în direcția în care terenul este liber. Fără planuri. Viața face unele mai reușite decât ale mele. Pe probate. Abia aștept să văd ce am astăzi în ofertă.

Viața oferă posibilități. Mă ghidez după liniște. Și după locurile în care ceea ce sunt este acceptat. Și după oamenii în ai căror ochi mă privesc și mă regăsesc.

Privirile opace nu intră în categoria de mai sus.

Gândurile sunt ale zilei. Ale fiecărui început. Ale fiecărei dimineți. Uneori mai puțin inspirate. Alteori perfecte. Cursive. Curgătoare.

Am considerat ziua și secundele ei ca pe un dat. Un dar frumos sau util, după nevoie.

Se pare că eu sunt datul zilei.

Pentru frumos sau pentru trebuință.

Puțin…

Nu mi-am pus problema ierarhizării absențelor. Absența nu poate fi mai mult decât un loc gol. Greșit. Un loc ocupat și o absență la nivelul spiritului este cel puțin la fel de neplăcută.

Nu poți fi prezent continuu pentru altcineva. Este imposibil pentru tine însuți. Dar nici nu poți să consideri că prezența fizică este singura reală.

Paradoxal, este reală.

Este dovadă clară de participare, de implicare. Măsurabilă. Ai fost lângă mine atunci când…

Așa-i că nu este niciodată suficient? Că avem nevoie de incomplet pentru acțiuni reale de a completa cu piesele lipsa?

Dacă ar fi toate la locul lor, noi și ele, ce rost am mai avea și mai ales, pentru ce o altă zi?

Nișe…

Etichete

,

Orice existență ar trebui să conțină și o componentă boemă. Între regulile de conduită ale societății sau chiar ale tale personale ai nevoie de momente în care nimic nu contează și pe care să le savurezi în deplină libertate.

Nu are nimic în comun cu răzvratirea ci cu dorințele și dispoziția de moment. Fix ceea ce ești, ce vrei și când vrei.

Fără sentimente de vinovăție sau remușcări.

Poate că nu întâmplător o atare stare aduce după sine creativitate. Neîncorsetat, în totală libertate de exprimare a sinelui, scoți la suprafață unicitatea pe care Creatorul însuși ți-a menit-o.

La granița dintre normalitate și nebunie, boemul își manifestă adevărata natură, consumându-se pentru creație, aproape boemul, frustrările iar oamenii de rând scânteia de frumos cu care au fost înzestrați.

Suprapunere…

Etichete

,

Oamenii își spun că trăiesc după propriile principii. Într-o foarte mare măsură probabil chiar o fac.

Practica arată că avem principii dar renunțăm destul de ușor la ele dacă situația o cere. Sau le mai ajustăm pe ici colo.

Da, declarativ suntem drepți și avem toleranță zero la compromisuri. Până când ne dorim.

Este o foarte mare deosebire între părere și concret. Ma gândesc la ce cred și ce trăiesc. Este o rutină care creează starea fiecărei zile și deobicei este bună.

Atunci când cele două coincid, sesizez diferența.

Este bine sau este perfect.

Simplu.

Locuri…

Etichete

,

Pe unii, frica de singurătate îi face să caute orice companie. Dar să nu fie prea aproape. Pentru că prea aproape de celălalt înseamnă prea aproape de tine însuți.

Excursiile solitare sunt cele în care poți să evaluezi obiectiv locurile prin care treci. Fără a fi distras de părerile celorlalți, le trăiești doar pe ale tale.

Rămân la părerea mea că turismul interior este mult mai interesant decât orice alt loc vizitat sau de vizitat.

Fără bani dar cu costuri pe care nu toți sunt dispuși să le asume.

Amprente…

Etichete

,

Sunt greu de trecut greșelile la care nu recunoști că ai contribuit.

În realitate, sansele ca să fii implicat și să nu ai nici o responsabilitate tind către zero. Nu suntem în trafic. Nu există reguli.

Este aproape imposibil să te ierți pentru ceva ce consideri că nu ai făcut.

Nu cred că universul se amuză pe seama cuiva, dar situația de mai sus seamănă leit cu cea a unui copil care se dezvinovățește pentru o boacănă pe care nu a inițiat-o dar la care a participat.

Sunt mai încăpățânată decât un catâr.

Alt termen de comparație nu știu.

Sentimente…

Etichete

,

Este sănătos să îți iei cu tine jumătățile de viață pe care dorești să le lași la plecare.

Ție îți vor fi de folos în viitor iar celuilalt, dacă nu i-a fost de ajuns un întreg, o jumătate va fi de-a dreptul inutilă.

Oamenii care vor să fie fericiți își pun dorințe realizabile apoi lasă pentru divertisment și câteva imposibile.

Primele dau senzația progresului, celelalte al sensului.

Împreună, îl aduc pe azi la timpul prezent.