Incongruențe…

Etichete

,

Orice capacitate, orice abilitate personală care te face unic, este o limită. Și o limitare.

Ca să o depășești, nu poți să fii altcineva, dar poți face diferit, știind ce ești.

Mă întorc la a fi și la a face.

Și cum am crezut că sunt legate. Coerente. Nu sunt. Sunt zonă de confort.

Sunt curioasă cum este să faci, independendent de a fi, și mai ales fără ca asta să te transforme într-un neautentic.

He, he…

Reclame

Temporaritate…

Etichete

,

Oamenii puternici nu au nevoie să fie înțeleși. Au deja o idee despre lume și mai ales despre limitele și limitările personale.

Ei nu caută mecanisme subtile cu care să te țină legat la fel cum nu pot fi constrânși să facă altfel decât își doresc.

Nu se transformă în cinici, dar nici în victime. Înțeleg marasmul în care poate că cineva se găsește, dar nu confundă crizele ocazionale cu alegerea unui atare stil de viață.

Este simplu să îl asculți pe celălalt. Este greu să găsești disponibilitatea să o faci. Le ai oricum pe ale tale.

Este neplăcut să fii judecat doar după disponibilitate. Sau indisponibilitate.

Deși, mereu este despre ceea ce faci nu despre ceea ce vorbești.

Este uman, este firesc să fii disponibil dacă nu ai probleme existențiale. Întrebarea există: nu ai sau le preferi pe ale celorlalți?

Veioze…

Etichete

,

Despre autenticitate, despre încredere și despre beneficii. Și despre cum toate funcționează împreună pentru ca rezultatul să nu fie viciat.

A fi autentic și a avea încredere că ceea ce ești este acceptat ca atare. Și că beneficiile sunt generate de ceea ce ești nu de ceea ce faci.

Nu mă adaptez condițiilor create artificial. Livrează produse în extrasezon dar nu sunt și nu au niciodată gust de trufanda.

Nu mă supăr când există un scop. Sau că faci ce poți că să-l atingi. Ar fi ca și cum aș vrea să stăvilesc uraganele cu mâinile goale.

Dar mă bucur de puținele momente, de rarele momente, când uiți de ceea ce ți se cuvine și te bucuri de ceea ce ești.

Sunt rezonabilă. Nu pretind să fii mereu așa. Dar ce frumos ar fi…

Agricultură…

Etichete

,

Sunt bune și jumătățile de măsură. Te scot din impas în vremuri de criză.

Capcana este că devin familiare și în lumina potrivită par un întreg.

Ceea ce nu sunt.

Întotdeauna vine momentul care le arată. Întotdeauna.

Instrucțiuni: jumătățile de măsură nu sunt niciodată întreg și nici nu rezistă în timp. Nu se vor lăsa la îndemâna oamenilor care cred altfel.

De altfel, ar trebui eradicate. Amână, nu rezolvă.

Autocritică…

Etichete

,

Este inconfortabil să constați risipa. Nu a vieții, ci a timpului. Să conștientizezi eroarea. Să știi că este doar opera ta.

Nu m-am enervat. Nici cu regretele nu am ce face. Sau cu învinovățirea. Sau să-mi propun ca de acum înainte să…

Lucrurile se iau că atare. Schimbările de fond nu se fac peste noapte iar trecutul este capodopera unui taxidermist.

Trăirile sunt întotdeauna la persoana întâi.

Viața însă le conține pe toate celelalte.

Turism…

Etichete

,

Când ieși din minte și reușești să vezi cu adevărat ceea ce te înconjoară, te simți ca și cum ai vizita o țară străină pentru a-i cunoaște obiceiurile.

Ai timp să studiezi diferitul și mai important, să nu îl judeci. Îl iei că atare, ca parte din cultura și de locul în care se găsește.

Credințele tale există, dar nu prin comparație.

Și mai ales, nu ai dorința să le schimbi.

Abia așa, prin raportarea la un alt sistem de referință, îți faci cadou o picătură de obiectivitate.

Mă liniștește faptul că vederea este de scurtă durată. Și că nu se activează la comandă. Pentru că dacă ar fi așa, nici măcar eu însămi nu mi-aș mai fi pe plac.

Nu judec. Observ.

Atot…

Iubim coliviile pentru confort și pentru mâncarea furnizată la timp. În principiu, fără evenimente majore, știm că mâine ne trezim în același loc și cu existența asigurată.

Practic, facem ca șansele lui mâine să se situeze într-un interval de probabilități acceptat din care scoatem, incorect de altfel, excepțiile.

Demult am renunțat la alb și negru. De curând, la culorile stridente. Sunt în perioada pastelurilor.

Existența pastel se asortează foarte bine cu tihna.

Este de apreciat și perioada nealegerilor. Colivii sau vastități fără garanții? Siguranță sau entuziasmul fiecărui început, de zi, de drum sau al tău cu tine însuți?

Teoretic, nu știu.

Practic, citesc ce scriu și-mi vine să zâmbesc.

Hai să nealeg. Nu știu cât merge. Dacă merge. Nu știu dacă este amăgire. Sau frică. Sau curaj. Sau încredere.

Povestesc cu prima ocazie când aflu.

Măști…

Cine sunt și de ce?

Unele zile îti pun întrebări ciudate. Cine sunt întrezăresc printre straturi de văluri care mai mult incită la mister decât la certitudini.

Dacă ne-am putea vedea cu adevărat, ne-am pierde interesul. Probabil.

Astăzi și de ce. În principiu, pentru că se poate. Analizez riguros ce face să fac. Deobicei lucruri mărunte. Toane. Dispoziții. Sau analize laborioase cu rezultate previzibile.

Este un de ce mic.

Pentru că răspunsul corect la DE CE este unul singur:

– Așa!