Anticipare…

Etichete

,

Sunt zile în care gândurile dau buzna şi îşi doresc să se aşeze toate odată pe caiet.

Alteori stau pitite. Reuşesc să le scot la lumină doar dacă le scriu poveşti. Sunt atât de curioase încât nu rezistă tentației.

Şi mai sunt zilele în care gândurile se aştern frumos. Exact ca zăpada. Şi tot ca ea, acoperă toate griurile. Şi imperfecțiunile. Şi noroaiele.

Acela este timpul perfect pentru joacă.

Anunțuri

Romantism…

Etichete

,

Astăzi în loc de eu-uri folosesc nu-uri.

Se cere o adaptare a sufletului la condițiile de afară. Iar soarele nu încălzeşte, arată toate detaliile.

La început am ținut sufletul adormit şi se pare că nu i-a priit. Acum l-am pus în fața a ceea ce simte. Să-i mai responsabilizez alegerile.

Are aproape toată libertatea din lume. Excepție face piatra. Sunt deja prea multe.

Noțiuni…

Etichete

,

Conform mecanismelor noastre de funcționare, denumirea face posibilă recunoaşterea obiectului sau a noțiunii respective, fără gândire. Alegem din sertar ceea ce am învățat despre subiect fără niciun efort conştient. Totul se restrânge exact la ceea ce credem că ştim.

Cu lucrurile e mai simplu. Dacă nu seamănă cu ce ştim, inseamnă că am identificat un defect. Deci ar trebui ceva reparat. Hmmm… ce sigură eram că pentru emoții şi sentimente este altfel…

Se vorbeşte de forme fără conținut. Ce te faci însă când conținutul nu este interesat deloc de formă sau măcar că ar trebui să se limiteze cât de cât?

Aici greşesc în abordare. Uneori, ceea ce nu este lucru poate fi identificat perfect şi este doar ceea ce se vede. La naiba, ți-am mai spus că nu văd. Simt.

Intenții…

Etichete

,

N-aş mai zice că sunt. Odată cu afirmația, calitatea tinde să dispară.

Aş zice că nu sunt. Invariabil, devin exact contrariul.

Am şi nu am, funcționează după aceleaşi reguli.

Acum înțelegi de ce îmi este mai simplu doar să fiu?


„In the darkness, just before something arises, just before action is taken, just before the light reappears, all possibilities exist.”

Aşa…

Etichete

,

Mă mustra gândul cum că aş fi inconsecventă. Nu este adevărat. Sunt doar consecventă mie însămi.

Nu poți explica dacă nu ai aceleaşi unități de măsură cu celălalt. Va fi mereu un demers inutil al tău şi o frustrare a celuilalt.

Uneori, degeaba costă prea mult. Devalorizăm lucrurile obținute facil. Cu oamenii facem la fel.

De când nu ai mai mers privind înainte fără niciun motiv? Bine, de când nu ai mai privit înainte fiind doar tu motivul?

Joistice…

Etichete

,

În fiecare zi sunt cu un adevăr mai aproape de mine. Sau cu o minciună mai puțin.

Şi particip la acelaşi joc în care orice realitate se transformă in iluzie dacă mă apropii şi-i dau timp să se manifeste. Asta până în ziua în care înțeleg că cele două sunt acelaşi lucru. Sau că oricare există este foarte bine.

Şi nu arată ca o renunțare. Şi nu se simte ca una. Dimpotrivă. Face loc lucrurilor şi întâmplărilor pe care le ții cu tine toată viața.

N-am puterea să schimb oameni. Chiar şi mie mi-e uneori greu să trec peste limite şi tabuuri… iluzorii.

Din perspectiva potrivită urâțenia poate fi văzută dar nu recunoscută. Este o alegere. Dacă este întradevăr urâțenie, nu te afectează. Uitându-te insistent poate dispare iar dacă nu există, ai ratat şansa de a greşi. 😊

Avariție…

Etichete

,

Astăzi despre dorințe.

Dacă sunt îndeplinite, îşi pierd, parcă, din valoare. Asta înseamnă că au fost doar ambiții.

Cu cele neîndeplinite este altă poveste. Sunt dovada permanentă a ratării. Sau al sentimentului că ar mai fi trebui să faci mai mult decât atât.

Astăzi par ambele egale. Iar cele în aşteptarea realizării sau a nerealizării nu mai sunt atât de importante. Blazare? Deloc. Cine spune că am renunțat la dorințe?

Uneori suntem avari, dar pentru un alt fel de bogății. De altă natură. Egali cu strângătorii de bani…

Vulnerabilitate…

Etichete

Alegerea vieții ca spectator este un refuz de a mai simți sau o anticipare a durerii?

Revin la realitatea cotidiană în care lumea are culori, poate fi privită pentru că este luminoasă şi devin cel ce întâmplă fiecare clipă.

Cum reuşesc florile pe care le ai în grijă să fie aşa încrezătoare în tine? Încă mă minunez…