Ninge…

Etichete

,

Fix. 

Anunțuri

Valență…

Etichete

,

Când cineva la care ții își face rău, nu poți sta de-o parte așteptând dezastrul. Partea proastă este că demersul tău te transformă în inamic. Unul aflat foarte aproape. 

Oamenii au dreptul, de altfel chiar protejat de lege, să își manifeste opțiunile independent. Cu sau fără aprobarea celorlalți. 

Care este limita până la care poți interveni, ce îți dă dreptul și mai ales, este musai să faci ceva?

Nefericiții nu sunt neapărat lucizi, deși par a vedea destul de bine, iar fericirea probabil că nu trebuie să te viziteze cu orice preț.

Da, oamenii au dreptul să fie nefericiți. 

Eu am refuzat acest drept.

Neant…

Etichete

,

Oare singurătatea este întradevăr o retragere a ta în tine sau o izolare datorată absenței celorlalți? Poți să fii lângă cineva și totuși să lipsești cu desăvârșire. 
Uneori suntem nefericiți în prezent pentru pierderi întâmplate de fapt cu multă vreme în urmă. Chiar și atunci când realitatea spune altceva. 

Tot mai des mă îndoiesc de faptul că realitatea există. Da, exista oameni așezați în timp și spațiu dar prezența lor acolo este discutabilă. Cu obiectele este mai simplu. Am observat chiar că omul, cu cât este mai absent se atașează de ele, poate ca ancore, să fie siguri că nu dispar cu totul în oceanul uitării.

Temă…

Etichete

,

A trebuit să vină altcineva și să iubească ceea ce sunt, nu ceea ce aș putea deveni. Încă mă întreb dacă iubesc oamenii așa cum sunt sau doar le acord răgaz până la devenire. 
Uneori, poți să vezi frumusețea omului indiferent de contextul în care se află. Ambalajul devine irelevant și se revarsă doar strălucirea ființei. Perfecțiunea. Știu, sună mistic.

Imaginea apare când în ochi se citește că cineva locuiește acolo, înăuntru. Nu este o stare permanentă. Sunt sclipiri. Îmi place ceea ce văd.

Cum faci să fii mereu acasă? 

Dicționar…

Etichete

,

Întâmplător, am testat cum se simt cuvintele. Mi-a plăcut mult împăcarea. Era ca și cum sufletul și-ar fi găsit culcuș în el însuși…

Am mai încercat și cu altele. Copleșitor ce poate face fiecare atunci când îi lași libertate totală. Devine stare. Cea a lui a fi. 

Dacă un cuvânt are în el așa putere, cum de nu putem simți energia lor, luate împreună? Sau devin mulțime fără inteligență, întocmai ca noi, oamenii?

Nu spun cu se simte frumos. Mărturisesc doar că numai simpla lui menționare, fără a-l simți, mă face să zâmbesc. 🙄

Așteptări…

Etichete

,

Golită de sentimente, lumea pare locul în care egoismul este la el acasă. Renunțarea temporară la emoție face ca acțiunile să fie fapte a căror interpretare nu este neapărat o priveliste plăcută. 

Pare că este preferabilă orbirea într-un rai,  în locul vederii perfecte a iadului care te înconjoară. 

Greșit? Nu știu. Știu că nu este fericit cel ancorat în realitate ci cel care ancorează realitatea la ceea ce simte. 

De lucru? O mulțime. Să se mai ocupe totuși și alții de treabă. Ca de exemplu timpul. Sa-și câștige și el existența într-un fel…

Dimineață? Da. Perfecta? Da. 

Un nou început? Categoric. 

Pledoarie…

Etichete

,

Cu ce merg mai departe dacă realitatea este iluzie, credințele îndoielnice iar eu o necunoscută? Îmi sunt propriul orb și îi văd atât de clar pe ceilalți. 

Cu premisele de mai sus mă găsesc însă cu un accentuat sentiment de libertate. E fain pentru că deși nu promit niciodată veșnicia, cu fiecare zi, prezentul poate ține veșnic.

Acum mi-am dat seama că nu întâmplător ni se spune lut. Nu doar pentru că putem fi modelați ci și pentru că nu o putem face singuri. 

Listă…

Etichete

,

Mi s-a părut mai simplu să știu ce nu vreau ca prin excludere să-mi rămână convenabilul. Nu neapărat ceea ce vreau.

Vrerea, în timp, a rezonat cu egoismul și-atunci, din idealism, am tăiat-o de pe listă. Ca să o înnobilez, mi-am spus probabil că nu merit așteptându-mi măreția ca să pot dobândi ceva. Orice. Trebuia musai să fac. Sau să fiu. 

Nu mă plâng. Și fără vrere, am tot ceea ce îmi trebuie. Cu sau fără merite. 

Și vine apoi ziua în mai dărâm un mit. Vreau! Este foarte bine definit. Clar. Fără dubiu. 

Păzea! 😃

Surprize…

Etichete

,

Pauzele sunt bune pentru că în timpul lor ajungi și tu din urmă evenimentele.

Întâi mi-am spus că ar trebui să mă gândesc. Pe urmă m-am gândit că și-așa gândesc prea mult. 😊 Și totuși…

Când timpul tace, parcă începi să te auzi. Și să te vezi. Nu este mereu o priveliște grozavă. Nici ceea ce observi nu respectă legile esteticii…

Mai știi când te acuzam de netransparență?

Să știi că la mine mă refeream.