Miroase a tei în oraș.
Primăvara asta nu a existat iar vara se încăpățânează să nu vină.
Teii nu mint. Este vară.
Momentan, vara nu este de ajuns.
Cum ar putea ea fi altfel când nici măcar eu nu-mi mai sunt de ajuns?
14 Duminică iun. 2020
Posted Ganduri, Scrieri pe un bob de orez, stare, vacanta
inMiroase a tei în oraș.
Primăvara asta nu a existat iar vara se încăpățânează să nu vină.
Teii nu mint. Este vară.
Momentan, vara nu este de ajuns.
Cum ar putea ea fi altfel când nici măcar eu nu-mi mai sunt de ajuns?
10 Duminică mart. 2019
Posted Constatari, Ganduri
inÎngrijită, orice rană se închide și doar un semn rămâne să reamintească de trecut.
Unii îl păstrează la vedere și ocazional îl etalează pentru a-și justifica acțiunile.
Alții îl consideră punct de plecare pentru a crea frumosul.
Pentru ambii, trecutul există.
Ca punct la sfârșit sau ca literă mare la început de paragraf.
De la capăt. Pe curat.
07 Joi mart. 2019
Posted acasa, Constatari, Ganduri
inCăutarea răspunsurilor poate fi o activitate care să dea sens mersului. Aflarea câtorva răspunsuri importante este de-a dreptul o fericire.
Se întâmplă însă ca răspunsurile să fie de fiecare dată altele, pentru aceeași situație, iar înțelegerea să îmbrace mai multe forme, toate valabile.
Plauzibilul să existe în toate, chiar și atunci când rezultatele sunt opuse. Sau, mai ales atunci.
Și totuși. Dacă totul este posibil, dacă orice este realizabil și dacă oricare este la fel de real, care mai este rostul?
Sincer?
03 Duminică mart. 2019
Posted Constatari, Ganduri, Scrieri pe un bob de orez
inÎncercăm să înțelegem cum funcționăm cu un sistem a cărui logică nu ne este permis să o aflăm.
Luăm ca dat orice dar în loc să îl considerăm privilegiu. Perspectiva se mută de la recunoștință la aroganța celui căruia i se cuvine.
Nu știu să-mi păstrez echilibrul pe termen lung, dar mă mulțumește faptul că-l pot redobândi destul de ușor.
Nu mă laud.
Iau partea cu soare și mă ocup doar de ea. Merge!
01 Vineri mart. 2019
Posted de imprumut, Scrieri pe un bob de orez, stare
insă te trezeşti să priveşti un răsărit de soare ca şi cum ai privi
începutul să te trezeşti să priveşti în oglindă un răsărit de soare
ca şi cum ai privi propria viaţă întoarsă să te trezeşti să priveşti
soarele urcând printre blocuri să te trezeşti să priveşti dâra de
lumină din ferestre şi surâsul primei femei întâlnite să te trezeşti
să asculţi liniştea din primele ore să te trezeşti să asculţi forfota
păsărilor din platani şi zgomotul maşinilor din parcare să te trezeşti
să cânţi astăzi e ziua mea şi să fie chiar ziua ta să te trezeşti să-i
trezeşti pe cei care vin să te trezeşti să miroşi o cafea aburindă
să te trezeşti să guşti din dulcele clipei să te trezeşti să te pipăi şi
să urli sunt să te trezeşti să te miri să se facă lumină să te trezeşti
să te ridici să umbli pe ape să te trezeşti să-ţi aminteşti să te înalţi
la cer să te trezeşti să porneşti pe propriul tău drum să te trezeşti
să trăieşti propria viaţă să te trezeşti să iubeşti trezeşte-te
Nicolae Silade – Miniepistole
De aici: https://nicolaesilade.blogspot.com/2013/02/miniepistole.html
27 Miercuri feb. 2019
Posted Constatari, Ganduri
in25 Luni feb. 2019
Posted Constatari, Ganduri
inTrecerea la concret face ca textele să fie inteligibile prin folosirea cuvintelor clare, a celor care definesc precis stările și faptele.
Realitatea este palpabilă și în caz că nu convine, poate fi schimbată.
Alegerile sunt firești și au la bază logica elementară.
Rămân la părerea că viața trăită pe la suprafața lucrurilor o face rezonabilă. O alegere ca oricare alta. Nici mai bună dar nici de învinovățit.
Uneori este nevoie de suprafață doar pentru a nu pierde legătura cu restul lumii, pentru că acolo, în adânc, liniștea este aceeași oriunde te-ai afla.
05 Marți feb. 2019
Posted Constatari, Ganduri
in04 Luni feb. 2019
Posted Constatari, Ganduri
inAproape în fiecare postare găsesc ceva de scris despre echilibru. Despre moderație, despre o măsură în toate.
Vin din nou și mă contrazic. Nu există moderație în sentimente decât dacă vrei o viață incompletă.
Trăim cu o doză bine stabilită de entuziasm și implicare emoțională. Cu restul de cantitate am umplut cufere, le-am încuiat și am aruncat cheile în mare pentru siguranță.
Am învățat că excesele duc la pierderi. Cele mai multe ale sufletului în favoarea însingurării și a tristeții.
Și totuși, în acea ardere totală nu sufletul este cel pierdut ci toate gunoaiele, resturile și deșeurile care te împiedică să vezi că soarele răsare în fiecare dimineață.
Nu este mereu de ajuns să știi că soarele este pe cer indifernt dacă l-ai privit sau nu. Uneori ai nevoie chiar să îl vezi și să te încălzească.
În peșteri nu ajunge soarele de unul singur. Trebuie să ieși să i te alături.
01 Vineri feb. 2019
Posted Constatari, Ganduri
inSă pui condiții și să le respecți poate fi realizabil în cazul relațiilor care nu necesită implicare emoțională. Sau hai, una minimă. Pentru că atunci când vine vorba despre iubire sau despre viață ele sunt de prisos.
Le alegi pentru că funcțional te ajută la îndeplinirea obiectivelor dar duse la extrem te împiedică să-ți trăiești întregul potențial emoțional.
Nu cred că lăsatul liber al sentimentelor este nici el o soluție, dar depășirea granițelor confortului personal este sinonimă cu progresul.
Chiar și atunci când la condiționări pui adevărul cu orice preț. Nu există relație fără onestitate. Dar procentul ei nu este absolut. Chiar dacă nu mințim, vor fi și lucruri nespuse. Cele care odată știute schimbă cu totul situația și pe care le lăsăm să doarmă pentru a nu stârni războaie.
Pregătirea noastră de bază este să acumulăm cunoștințe. Să învățăm despre noi, despre ceilalți și despre lume. Despre cum funcționează sistemele din care facem parte.
Dar nu amintește nimeni că toate cunoștințele sunt utile doar dacă le adaugi, invariabil, echilibru.
Pentru că ele nu sunt niciodată definitive, doar perfectibile.
O tăcere nu este tot una cu liniștea.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.