Leu, sobolan, chiparos, floarea soarelui, lance… 
Deloc complicata si rareori intelegatoare cu oamenii pe care ii iubesc.
Mi se pare ca este mai constructiv sa spun ce cred in loc sa ma complac in minciuni frumoase. Cu cat iubesc mai mult las loc tot mai putin pentru confort. Uit uneori ca limita de suportabilitate este diferita de la om la om… Cand se intampla asa imi dau seama ca nici macar eu nu reusesc sa renunt de tot la comoditate…
Inteleg si accept diferit.
Nu inteleg de ce un diferit este mai bun decat alt diferit nici macar atunci cand mi se subliniaza acest lucru.
Am nevoie sa stiu despre propria-mi diversitate. Imi place cand momentul de sensibilitate se transforma in luciditate. Sau calculul riguros care se transforma miraculos doar pentru ca n-am tinut cont de variabila “viata”.
Imi plac oamenii care traiesc frumos. Doar privindu-i, uneori simt ca fac parte dintre ei. Nu stiu daca o fac sau nu, doar ca ar fi frumos sa fie asa.
Se intampla ocazional sa confund existenta cu zbaterea, asa incat cred ca ma invart pe undeva pe unde se invart si ceilalti. Cautand si niciodata afland pe de-a-ntregul cine sunt eu…
