Probabil ca ar fi trecut neobservat cheful de ceea ce ti se intampla doar ca a fost sa fie altfel.
Recunosc, ador cheful a “ceea ce mi se intampla” desi in realitate ar trebui sa o iau la fuga. Si cand altul imi arata pofta sa … zau ca nu-mi vine si mie un chef cel putin la fel de mare.
Nu m-am gandit. Am constatat. Si am impartasit. Stii… nu m-am gandit niciodata ca cele ce-ti sunt date sunt motiv de “chef”. De dispozitie. Am crezut mereu in “ma impac cu mine” sau “ma impac cu El” sau “o sa treaca” si niciodata am chef de viata mea oricum ar fi ea.
E diferit si e fain rau, mah! Zau!
Cu drag,
arpeges
2 Comentarii
iunie 12, 2009 la 2:52 pm
Cand te semnezi astfel, imi pare un fel de ‘ramas bun’. Atunci nu-mi ramane sa-ti spun decat: “ramai Arpeges”, acuma tu intelege cum vrei, mie imi convine oricare din intelesurile frazei.
iunie 14, 2009 la 3:46 pm
Am recitit. Poti intelege si asta. Era mai mult un fel de vorba cu mine insami. M-am semnat.
Nu plec nicaieri. }{