Inca n-am deprins vorbitul despre mine. In blog sau altundeva. Mi-ar fi placut sa o fac pentru ca ceea ce presupun altii ca stiu despre mine este la fel de adevarat ca si ceea ce stiu eu despre ei.
Deci nimic despre nimeni.
Mi-am asumat de multe ori « stiu ». Ei bine, nu stiu. Adica stiu dar nu inseamna ca stiu ceea ce este intradevar in celalalt. La fel ca atunci cand nu-mi convin etichetele pe care fiecare se gaseste sa mi le lipeasca pe frunte. Nu, n-am eticheta. Am o eticheta mai mica sau mai mare in functie de dioptriile ochelarilor tai.
Este firesc sa stie oricine ce ti se potriveste. Sau ce iti trebuie. Este normal cata vreme TU nu spui nimic. Ce vrei, ce ti se potriveste sau ce iti trebuie. Adevarat ca nimeni nu te intreaba. Nici macar eu nu o fac. Daca se intampla cumva sa vina vorba, in mod cert, contextul este departe de a fi unul amiabil. De parca s-ar gasi cineva sa-ti puna pe tava, sub nas, pe sine. Ha ! Inflorim realitatea pe ici colo pentru ca raspunsul, actiunea si rezultatul sa fie cel la care ne asteptam. Si cum as putea sa te critic pentru ce nu-mi spui cand si eu fac acelasi lucru ?
Pe de alta parte este cumva amuzanta joaca de-a pititul. Precum elefantul in cires. J Este amuzanta pentru ca fiecare protejeaza cu indarjire ceva ce oricum stie toata lumea. Sau are toata lumea. Da, dar nu este al lumii. Este al meu. Aici zice-se ca e diferenta.
Pe naiba ! O faci pentru ca e mai sigur. O faci pentru ca nu are ce sa ti se intoarca inapoi peste fata. Ca nu exista nimic cu care cineva sa te « agate ». Sau sa te raneasca. Si doar n-ai fi inconstient sa te expui inutil.
Da ? Si ce faci atunci cand iti doresti ca relatia sa fie diferita de « simple cunostinte » ? Cum impaci acel safe mode cu sentimentul ca doi oameni sunt alaturi intradevar? Pentru ca un lucru este sigur. A ajunge sa “vorbesti” cu cineva inseamna ca ambele asa zise tabere sa pactizeze. Sa lase de-o parte interesele si dorintele pe care acea relatie le indeplineste. Aha ! Deci ai putea fii onest cu adevarat doar crescand riscul de a pierde beneficiile, asa-i ?
Uite si partea buna. E chestie de motivatie si nu de incredere. J Aveam emotii. J
Ei, da. E mai simplu sa vorbesc unui strain. E mai confortabil. Judecata lui poate fi « interesata » dar nu conteaza la fel de mult ca atunci cand cel de langa tine face afirmatii doar pentru ca poate. Pe de alta parte, nefiind interese, ai sanse mai mari ca observatia sa sa fie cumva mai aproape de realitate.
In orice caz, orice om care judeca pe altul, doar pierde vremea. Pentru ca ceea ce “stii” este cu totul altceva decat este. Ai doar niste informatii cu care faci scenarii. De-aia poate o ofensa te poate aduce in stare sa-ti pierzi mintile sau doar o treci in categoria « ce-o fi oare anapoda cu omul asta ? ».
Hmmmm…. prea mult subiectivism.
Obiectivism ? Nu exista. Doar suntem oameni. J
9 Comentarii
aprilie 30, 2008 la 1:25 pm
aprilie 30, 2008 la 1:26 pm
Moamaaaaaaa catamai comentariu`….
aprilie 30, 2008 la 1:43 pm
mah, stiinta inseamna chestii complicate in cuvinte putine. Nici nu stii cata intelepciune era in zambetul ala al meu de mai sus. Ma intelegi ce zic?
mai 1, 2008 la 4:25 am
hahahaha
o tona de stiinta. as putea adauga ca toate pierderile sunt temporare.
mai 1, 2008 la 4:25 am
mai 1, 2008 la 5:21 am
Nup, dar oricum e bine.
Neata la Frickse! Aja… Unde mi-e acolazile, ha?
}{
mai 1, 2008 la 2:42 pm
uai, io cateodata cer pareri daca mi se potriveste sau ba una, alta…adica ce sa insemne asta? stau prost cu increderea in propria judecata? ha? no, iar m-ai pus pe ganduri arpejule
salutam lumea faina de pe aici
mai 2, 2008 la 5:42 am
Pai… uneori cer pareri ca sa imi confirm niste ganduri. Cand sunt rostite de altii par a avea mai mult sens. Pe de alta parte oricum fac asa cum ma taie capul… soooo…
))
Salutam Thelmu! }{
mai 2, 2008 la 12:47 pm