Primavara…

Jump to Comments

Pentru ca este si nu pentru ca suntem in timpul ei.
Uneori schimbarile nu sunt primite cu prea mult entuziasm. Poate pentru ca nu orice schimbare inseamna si progres. Esenta ta iti spune daca schimbarea, convenabila sau nu, iti este de folos.

Am scris destul de mult despre dorinte nerealizate. Poate pentru ca imi este inca destul de greu sa ma readaptez. Sau sa imi redesenez dorintele. As putea oare se le iau ca si cand n-au existat? Nu. Pentru ca vazandu-le, mi-am vazut slabiciunile. Le stii si tu…

Ar fi trebuit sa ma necajesc. Asa este normal atunci cand se intampla altfel decat ti-ai propus. Si atunci cum se face ca gasesc mai multa substanta in cele din categoria « nerealizate » ? Cum oare poti considera pozitiv ceva care iti schimba complet perspectiva, cand se pare ca incepi totul ca si cand nimic n-ar fi existat ? Pana ieri ti s-a parut ca ai toate raspunsurile si astazi ti se pare natural sa constati ca nu stii nimic. Speri ca ziua cea noua sa ridice din ceata ce-ti acopera perceptia si brusc, odata cu lumina constati ca de fapt stii din ce in ce mai putin. E ca si cum ai merge pe un drum sinuos, stii ca dupa prima curba ajungi la destinatie, si ai surpriza sa constati ca in fata ta sta un peisaj imens in care nu numai ca n-ai ajuns, dar in vastitatea sa pare ca iti ascunde si mai tare locul pe care ti-l doresti sau catre care tanjesti.

Le-as spune elucubratii daca ele nu s-ar aseza perfect ca piesele intr-un puzzle…
Le-as tine ascunse daca n-ar fi naturale…
Le-as considera ale mele… dar tare mi-e ca iar n-am inventat apa calda…

1 comentariu

Filed under Scrieri pe un bob de orez