Daca timpul ne-ar invata pe fiecare dintre noi cum sa traim frumos probabil ca am vedea in jurul nostru doar zambete. Oamenii care zambesc cred ca sunt cei care stiu sa deosebeasca Viata de traiul zilnic.
Stii cine mai zambeste astazi ? Copiii, cei care vor sa vanda si miresele… Mda, asta da alaturare. J
Gasim tot mai putine resurse interioare pentru a zambi. Profitam insa de orice motiv exterior. O privire plina de bunavointa sau un gest marunt de atentie devin dintr-o data argumente pentru ca o zi sa devina frumoasa. Sa devina… nu sa fie… Intelegi diferenta ?
Ma surprinde ca ma regasesc mai degraba in insemnari proaspete. Tinere. Ca desi « invidiez » oamenii care au la degetul mic asezarea perfecta a experientelor in cuvinte imi sunt atat de dragi cele « stangace ». Cele in care oamenii cauta. Intreaba. Se supara. Se impaca. Traiesc… Imi plac scrierile care nu trag concluzii. Sau care o fac doar pret de o insemnare.
Dualitate. Din nou. Is tanara si totusi atat de batrana. J
Stiu ca sunt atat de multe lucruri de facut, ca am atat de multe optiuni si ca am la indemana timp de viata nelimitat. Sper, traiesc, ma bucur, cant si da… in mod neasteptat fac planuri. Gand tipic de adolescenta.
Imi este la fel de clar ca alegerile trebuie bine evaluate. Ca sunt mii de lucruri pe care le-as fi facut in adolescenta dar carora acum probabil ca astazi nu le-as da curs in nici o circumstanta. Ca am in mod cert apucaturi de femeie caZnica si ca sunt imposibila atunci cand vine vorba de detalii…
Avem de toate…
As fi scris la titlu « tinerete VS batranete ». M-am razgandit. J
4 Comentarii
martie 25, 2008 la 5:33 pm
prospe(c)time
martie 26, 2008 la 5:31 am
ca ziua sa fie frumoasa ea trebuie sa devina inainte de a ajunge zi
}{ neatzaaa
martie 26, 2008 la 6:41 am
Escule,
))
Buna dis de dimineata la Frickse!
Esteeeee… }{
martie 30, 2008 la 11:43 am
Diminetile mele-s albastre
Cand te vad catre mine venind
Diminetile mele-s albastre
Ca un ac de safir unduind
Diminetile mele sunt flori
Cand de umeri usor ma cuprinzi..
Diminetile mele sunt flori
Cand obrazul in palma mi-l prinzi…
D-ne ce-mi poate place piesa asta… Stelutza lu` Enache… faina muzichie…
Cat despre diminetile mele, apoi is ale mele nu ale lu` Mãrie, nuuuu. Io ma dau jos din pat (ori de pe Mãrie, dupa caz) si ma bucur de dimineata si de zua me. Zic Multam, Tata, de soare (ploaie, zapada, negura, ger, ce o fi) si vad tot binele care vine.
Si zambesc si zambesc si zambesc, de pana si Ilici m-ar invidia!