Atitudinea oamenilor dragi devine uneori deranjanta daca ea nu se potriveste cu ideea pe care deja ne-am format-o despre cum ar trebui sa fie ei in raport cu noi. Atitudinea oamenilor la care tinem dar cu care avem prea putine lucruri in comun este neglijabila. Pentru ca si interesele sunt ca atare.
Cat de simplu este sa toleram actiunile “strainilor” si cat de exigenti suntem cu cele ale celor pe care ii iubim. Speram ca iubirea noastra o sa ii ajute sa gaseasca mai usor drumul pe care il dorim impreuna cu ei. Cand cineva alege altfel decat am fi ales noi pentru el, apar imediat si reactiile emotionale intense.
Atunci cand stim ca lumea in care traim este plina cu oameni care isi vad doar propriile interese, cautam in cei de alaturi implinirea dupa care sufletul nostru tanjeste. Iubirea simpla si neconditionata. Cati ar da credit ideii ca orice om care ne sta alaturi este tot o forma de a satisface un alt fel de nevoi cu mult mai subtile decat cele cu care suntem obisnuiti ?
In schimbul « sigurantei » oferite acumulam treptat dependente emotionale. Desi deobicei pornim la drum impreuna cu nevoi la care putem lesne renunta, timpul tese fire nevazute prin care oamenii raman legati. Dezvoltam alte nevoi. De “mai mult si mai bine”. Incapabili de a ne mai elibera, singura ocupatie devine arta. Arta de a-l tine pe celalalt la fel de legat. Si cat de multe vinovatii ies la suprafata atunci cand ne purtam urat cu cei care ne iubesc si care stau langa noi indiferent de crizele noastre existentiale…
A accepta diverse forme de abuz in numele iubirii neconditionate duce doar la adancirea prapastiei deja existente. A abuza de altcineva doar pentru ca poti creeaza aceeasi dependenta de victima ta. Fara ea n-ai avea motive sa iti scoti la lumina vinovatiile iar fara tine, el nu si-ar cunoaste limita de suportabilitate. Fie ea si cu scuza iubirii.
Cunosc oameni care stau impreuna pentru ca unul iarta orice iar celalalt pentru ca stie ca altcineva nu va mai suporta atat de multe agresiuni. Si mai tristi decat acestia sunt cei care cred ca rolurile sunt exact cele opuse desi realitatea este evidenta…
Si-asa trecem prin noi inca o emotie. Una de a carei prezenta n-am fi fost constienti daca n-ar fi existat acea relatie. De orice fel ar fi, dependenta emotionala este paguboasa.
Si totusi, fara ea nu exista nici un fel de progres.
10 Comentarii
martie 10, 2008 la 3:50 pm
daaa emo
}{ seara frumoasa
martie 10, 2008 la 4:18 pm
check!
martie 11, 2008 la 2:53 pm
Seara sau dimineata, ce conteaza?
E doar buna.
Pupi! Si desigur… }}}{{{
martie 11, 2008 la 4:38 pm
intr-un fel prin tot ce facem acoperim o nevoie. si conteaza a cui
}{
martie 11, 2008 la 8:41 pm
bună ziua,
într-adevăr, ne enervăm şi certăm mult mai uşor pe/cu oameni apropiaţi decât cu străini. nu ştiu dacă e o regulă generală, poate sunt doar introvertiţii aşa – ştiu că eu sunt. mi-a spus cineva odată că e normal, pentru că cineva drag “e mai aproape de casă”, cu el/ea te împaci… deci e normal să verşi nervii acolo unde poţi apoi să repari mai uşor.
o fi normal, e însă trist.
cât despre jocurile de tip supărare-iertare, sunt clasice. mai multe pe temă, de exemplu, aici http://en.wikipedia.org/wiki/Games_People_Play_(book)
martie 12, 2008 la 6:37 am
Fricks, ai pactizat cu Lali si Permu.
Protestez!
Multam de vizita, timidule.
Cred ca e o regula general valabila dar care e drept ca nu ma incanta deloc. Si cum ulciorul nu merge de multe ori la apa… poate ca ar trebui putin mai multa atentie atunci cand apare momentul de tensiune.
martie 12, 2008 la 11:11 am
esti dependent emotional, esti automat vulnerabil, dar e un risc pe care ni-l asumam pentru ca ceea ce primim la schimb e incomensurabil,e esenta vietii, e scopul fiecarui om, e fericirea… dar totul se schimba atunci cand cel in care ai investit emotie, devine calau
cica unii se cearta tocmai pentru ca impacarea e al naibii de placuta
cineva mi-a spus odata sa nu ma sperie discutiile in contradictoriu cu omul drag pentru ca in mijlocul acestor schimburi de replici, se spun multe adevaruri care in mod normal sunt ‘trecute cu vederea’ si atunci ai posibilitatea sa constati si sa repari defectele sau neajunsurile pe care celalalt ti le reclama… stiu ca nu suna convenabil dar este oarecum constructiv si hai sa nu uitam ce dulce este impacarea, nu?
martie 12, 2008 la 11:46 am
Discutiile in contradictoriu is diferite de certuri.
Evident ca discutii vor fi cata vreme sunt doi care isi doresc sa fie impreuna. De-abia ma inteleg eu cu mine uneori daramite cand e vorba despre altcineva.
Pupi!
Cat priveste dependenta emotionala…. iar am descoperit apa calda. Ca deobicei.
martie 17, 2008 la 12:55 pm
Bre, sorelor, voi confundati marfa cu ambalaju`.
Dependenta emotionala nu e iubire. A da nu e troc. A vrea nu e dorinta (neaparat) si nici trebuinta ori dependenta. Si Arpeges e un mare raspandac, ea stie si va da voua teme de gandire-declansare-amentalizare.
Bine.
martie 17, 2008 la 2:07 pm
Ba dimpotriva. Este si ea o iubire. Iubirea pentru comoditate si pentru cresterea si inmultirea tapilor ispasitori.