Uneori ma sperie ca trebuie sa aleg din atat de multe posibilitati. Deobicei pare ca aleg asa cum trebuie dar ocazional evenimentele care se deruleaza imi arata ca as fi putut fi ceva mai inspirata intr-un anumit moment.
Ca unele sunt facute instinctiv sau ca urmare a unor analize indelungate ale situatiei respective, ca sunt orgolii pe care trebuie sa mi le hranesc sau doar toane, in momentele de luciditate ma gandesc ca distanta dintre o alegerere rezonabila catre una in mod clar aducatoare de neplaceri este atat de mica incat ma intreb care este elementul care face diferenta.
Mi-as putea aroga cu trufie meritele pentru minunatiile din jurul meu. La fel de bine as putea sa ma pedepsesc pentru lipsa de discernamant sau slabiciunile altei clipe. Toate sunt insa parti din acelasi intreg. Din ceea ce sunt. Uneori mai isteata cu o secunda decat toti iar alteori atat de naiva incat pare ca eu am inventat termenul de « gasculita »…
Am constatat chiar ca nici macar propriile alegeri nu le pot controla. Le pot face dar timpul mi-a aratat ca urmarile pot fi altfel decat am asteptat sau cum am sperat ca vor fi. Ca si la biliard. Ai lansat bila cu directie clara. Diferenta intre viata si biliard este ca fiecare lanseaza o alta bila. In acelasi timp, nu pe rand. Si-atunci, cum oare ai avea posibilitatea sa anticipezi chiar tot cand pana si cele mai simple jocuri au uneori implicatii majore ? Si cum poti spera ca diferentiezi urmarile neglijabile de cele importante daca nici macar alegerile initiale nu iti garanteaza indeplinirea intentiei ? Si ca sa ajung si la ceea ce ma sacaie, cum oare ai putea sa ai necuviinta sa iti asumi alegeri in numele altcuiva cand ale tale sunt rezultatul unor procese simple dar care actioneaza atat de aleator uneori ? Sau cat de multa incredere sa ai in cineva incat sa ii incredintezi singurul, unicul drept al tau ?
Din noianul de informatii, de sentimente, de emotii, de conjuncturi cum faci sa fii sigur ca faci alegerile potrivite ? Ei bine, nu esti sigur. Iti asumi o cale si vezi daca trece proba timpului. Revizuiesti alegerile prezente daca cele din trecut nu te-au adus unde ti-ai dorit.
Si mai « dai o bila »… pentru ca doar a sta pe langa masa de joc si a privi la ceilalti cum participa la jocul vietii te priveaza de bucuria de a fi impreuna. De a-ti incerca abilitatile. De a-ti slefui calitatile sau de a arunca balastul.
Asa mai treci o zi in care alegi. In care speri, in care iubesti sau in care pur si simplu ai dreptul sa fii trist daca asta iti doresti. Viata este a tuturor. A lasilor in aceeasi masura ca si a curajosilor. Pentru ca pe rand, suntem in fiecare tabara. Bucuria sta in imprevizibilitatea fiecarei clipe ce vine. Unora le este frica de ea pentru ca poate veni cu suferinta iar altii cred cu incapatanare ca aduce doar un dar cu mult mai pretios decat cel pe care il asteptai…
Clipa prezenta poate fi oricum vrei sa fie… asta cred ca este de fapt alegerea. Stii de ce ? Pentru ca pana sa termini de citit fraza asta, clipa ce te-a preocupat atat de mult este deja Trecut…
15 Comentarii
februarie 25, 2008 la 12:15 pm
Ofertele de bocete la mine acasa ramane valabile. Ele este, si ramane.
Cat despre alegerile tale alegatoare, si alea este. Si ce este nu se despica, daca nu ai toporu` potrivit. Lemnele, ele arde bine si nedespicate, daca ai chemineu, si chef de o sueta in fata lui; de cand si-a pus pretenu` meu la casa lui noua, e bine de tot. Daca s-o incalzi vreme, mai vedem noi. Deci, este si camin, avem puf-i de la metrou` si totul merge gresat. NB S!
februarie 25, 2008 la 1:15 pm
in principiu, e adevarat ca sintem ceea ce alegem. in realitate insa, nu sintem chiar atit de liberi pe cit ne place sa credem. pentru ca alegem din ceea ce avem si din ceea ce ni se ofera intr-un spatiu si un timp (de)limitate.
mai exista si alegeri mici, superficiale, care nu cer nici minte multa, nici rabdare, nici experienta, dar care pot sa se converteasca in drumuri infundate sau, dimpotriva, adevarate pirtii pentru alegeri viitoare, mari si importante.
februarie 25, 2008 la 1:39 pm
Odd-ule, si-atunci in bloaga ce-as mai scrie?
Lali, cred exact pe dos. Alegem ceea ce suntem. Este o dulce ingradire atunci cand iubesti dar cat de constient esti de ea? Esti liber sa te comporti urat, dar cati suntem dispusi sa suportam consecintele?
Cred in libertatea deplina a alegerii si in principiu ai dreptate ca poti intui care sunt alegerile superficiale si care sunt cele deschizatoare de drumuri… totusi, bagi mana in foc pentru fiecare din ele?
Lucruri atat de marunte schimba uneori o lume intreaga astfel incat afirmatia “asa ceva nu este posibil” poate fi la randul sau un alt fel de ingradire. Nah, ca iar m-am pornit. Pupi! }{
februarie 25, 2008 la 5:55 pm
Arpi, e reciproc, pentru ca si tu ma “stirnesti” pe mine
asa ca te pup inainte de a spune, ca nu stiu cind ma opresc.
faptul ca alegem este totusi o iluzie frumoasa. adica alegerile ne sint ingradite. uite, eu as alege sa locuiesc intr-o suburbie pariziana. dar pot? alegerile imi sint limitate de “oferta”. pot sa aleg, eventual, intre provincie si capitala, intre o casuta la tara si un apartament in oras. sint alegerile mele, nu? si traiesc ori sanatos, ori confortabil, asa cum am ales. dar nu traiesc boem, asa cum mi-ar placea, dar mi-e imposibil sa aleg.
iubirea e ingradire ori libertate in functie de ceea ce alegi sa faci cu ea. aici alegi libertatea de a iubi neconditionat si cea de a ne ascunde sentimentele din teama de a nu suferi.
februarie 26, 2008 la 6:10 am
}{ neatzaaaa
februarie 26, 2008 la 6:39 am
Da, poti.
Ai invatat limba franceza atat de bine incat sa poti profesa acolo? Ai lasa aici tot ca sa iti indeplinesti visul? Ai depus CV la multinationale care au firma de baza in Paris? Sunt oameni care pentru a-si implini visul fac pasi in directia respectiva. Oldanutz cu care ma tot tachinez vrea la Oman. As fi jurat ca o sa-l vada doar in poze. Uite ca nu-i asa. 
A dori ceva care crezi ca ti-ar placea e diferit de a -ti dori intradevar acel lucru. Si mie mi-ar placea sa castig la loto dar joc doar cand imi amintesc.
Poti trai boem dar nu te astepta sa vina cineva sa-ti plateasca intretinerea. Vezi? Depinde ce vrei cu adevarat si cat esti dispus sa platesti pentru realizarea visului.
Iubirea este neconditionata. A trai impreuna cu cineva implica insa si niste obligatii nu doar drepturi. Asa Arpej, acu holdyourhorses ca poate are si fata ceva de comentat.
Neata la Frickse! }}}}}{{{{
februarie 26, 2008 la 7:55 am
hehehe
cum putem mai inmiresmato sa vb d eliberttai cand noi suntem sub jugul vezicii si al matului gros?
sunt de acord cu lali, libertatea e doar o impresie.
februarie 26, 2008 la 8:00 am
Iar le amesteci cu necesitatile?
E bine. Avem inca un rand de pareri exact opuse. Nu contrare, da?
februarie 26, 2008 la 8:08 am
ia zi-mi tu un lucru care nu are la baza o necesitate, fie fizica sau afectiva.
ia zi tu el libertadore
februarie 26, 2008 la 8:13 am
plimbat, citit, bronzat, mers cu bicicleta, inot, bataie cu zapada, dans, durere, ras…
februarie 26, 2008 la 8:14 am
datul cu punga pe derdelus, mirosul de primavara, soarele…
februarie 26, 2008 la 8:25 am
toate pleaca din necesitati negreso.
iar necesitate nu e doar junghiu din burta. omul are nevoie, de frumos, de bucurie. ba chiar intra in chestii fiziologice.
nuam inteles faza cu “durere” raportat la nevoi
)
masoooooooo
)
februarie 26, 2008 la 12:04 pm
da, chiar suntem pe rand in fiecare tabara…mint cei care spun ca nu…
februarie 26, 2008 la 3:56 pm
deci discutia e teoretica, da?
sa spunem ca am toate atuurile in mina si as putea pleca miine. ceea ce ma impiedica sint parintii, batrini si bolnavi. ma opresc radacinile, intelegi? pentru ca exista niste fiinte legate de mine, conectate la mine. la genul acesta de “ingradiri” ma gindeam cind spuneam ca nu sintem liberi.
la ele se adauga si alte ingradiri, vezi necesitatile de care vorbeste Permu.
sintem sclavi, Arpi. sclavii celor dragi si/sau care depind de noi, sclavii nostri (nevoi, vicii, obiceiuri, obisnuinte), sclavii circumstantelor.
dar nu trebuie sa disperam. nu avem libertate, dar avem libertati. adica libertatea de, ceea ce nu trebuie confundat cu libertatea aceea pura la care aspiram si care ramine un ideal.
libertatea de a visa, libertatea de a gindi, libertatea de a alege intre lucrurile care ne stau la indemina, libertatea de a iubi, libertatea de a ne desprinde si tot asa.
februarie 27, 2008 la 6:35 am
Elf, noi suntem totdeauna in tabara curajosilor.
Am avut asa o clipa de ratacire cand am scris propozitia respectiva. 
}{
La radacini m-am gandit cand am spus ca nu poti lasa tot. M-a starnit si Permu cu necesitatile lui dar senzatia de libertate deplina e tot prezenta. Da, poate ca uneori nu pot face tot ce-mi trece prin cap evident din pricini de ingradire/autoingradire dar asta poate si pentru ca inca nu mi-am propus sa ajung pe luna. Pe de-o parte sunt de acord cu voi dar pe de alta in acest moment nimic nu ma impiedica sa fac ceea ce vreau. Absolut nimic. Si asta este una dintre discutiile cel mai des purtate cu cei la care tin. Care este granita intre libertate si obligatie? Sau este un permanent compromis? }{