Evaluare personala. A ta de catre tine. A discerne daca este reala sau doar un mix de orgolii.
Exista valori relative si valori absolute. Exista puncte de plecare. Nu, nici macar ele nu sunt fixe. Si intre atatea variabile, unde reusesti sa te pozitionezi ? Care conteaza si care sunt neglijabile ? Sau timpul face ca ponderea fiecareia sa se modifice ?
O evaluare corecta cred ca are la baza doar raportarea la tine insuti. Raportarea la ceilalti te poate duce mai aproape dar si mult mai departe de cel care esti. Paradoxal, desi sunt convinsa ca modelarea intima este o chestiune exclusiv personala, stiu ca sunt rezultatul de astazi are in el si contributia celor care mi-au aratat ca sunt mai mult sau mai putin decat ceea ce am crezut ca sunt.
Da, ma sacaie subiectul. As spune ca motivatia este altruista si ca a fost starnita poate pentru ca intalnesc destul de des oameni carora le este greu sa isi vada darurile. In realitate insa probabil ca mai am multe de aflat despre mine.
Pentru ca nu am stiut de unde sa incep am incercat sa ma gasesc prin ochii altora. Rezultatele au fost atat de aleatorii incat n-am putut face nici o evaluare cat de cat rezonabila. O mare parte din timp m-am cautat zadarnic prin raportarea la ceilati. Pentru ca impresiile lor erau atat de diferite am ales mimetismul. Depersonalizarea de pana atunci am schimbat-o experimentand vietile altora. Am “imprumutat” atitudini, gesturi si chiar conveniente sociale. Si m-am complacut. Oricarei actiuni ii stiam reactiunea. Banal. Comod. Practic.
In timp am constatat ca unele din ele imi plac. Altele imi displac. Sau ca isca frustrari. Asta probabil din cauza faptului ca unele din cele care in mod normal ar fi trebuit sa imi placa imi produceau doar disconfort…
Astazi… imi plac toate. Fiecare etapa m-a invatat ca stabilitate, siguranta sau certitudine sunt doar cuvinte in dictionare daca ma raportez la altii. Ca depersonalizarea asumata calmeaza spiritele, ca mimetismul aduce acceptare si ca orice actiune este aducatoare de agitatie.
O evaluare apropiata de adevar este de multe ori incomoda. Alteori poti gasi calitati inexistente sau justificarea unor vinovatii doar pentru ca te-ai nascut om si nu sfant. Le poti deosebi ?
Exact. Ma preocupa. Sau preaocupa ? J
4 Comentarii
ianuarie 11, 2008 la 6:02 pm
evaluare in sens defecte si calitati. sau is asa si nu asa. dar astea’s etichete. merge mai bine evaluarea in functie de actiuni / timp. pentru ca de fapt invatam sa ne utilizam. zilnic mai bine
seara placuta.
ianuarie 13, 2008 la 7:50 am
Evaluare pur si simplu. Fara calitati sau defecte.
Si totusi lumea este de acord ca el poate distruge.
Calitatile pot fi defecte si invers in functie de sistemul de referinta. Dau exemplul alcoolul. E bun ca altfel ar disparea.
ianuarie 13, 2008 la 8:01 am
eu am tot afirmat ca detest comparatiile. ale mele cu ceilalti. si ca singura comparatie pe care o accept e a mea cu mine insami. doar asa imi pot masura evolutiile. si involutiile.
cred sincer ca autoevaluarile astea sint corecte. in momentul exact in care se fac.
pentru ca sintem vii si dinamici.
si -partea cea mai frumoasa a omenescului, dar si cea mai deranjanta- nu sintem mereu egali cu noi insine
ianuarie 14, 2008 la 1:55 pm
Nimic de raspuns la comentariu. E perfect. Multam!