Zilele trecute am ajuns la o discutie despre calitati. Despre oameni care iti acorda credit si care iti mai dau cate un sut in fund pentru un pas inainte. Ei bine, incantati de influenta favorabila pe care o au anumite persoane in privinta noastra tindem uneori sa ne subestimam propriile calitati. Luam de buna credinta ajutorul altora daca directia este in mod evident pozitiva si ignoram uneori dorintele proprii. Este bine ca atunci cand ti se intinde o mana sa o iei daca ea iti face realizabile unele din aspiratiile tale. De asemenea este de bun simt sa fii recunoscator acelei persoane pentru delicatetea de care a dat dovada in ceea ce te priveste.
Am observat insa ca exacerbarea calitatilor altcuiva se face in defavoarea calitatilor personale. Daca alte calitati sunt cele care ne ajuta in realizarea obiectivelor propuse inseamna ca ale noastre sunt orientate probabil exact in directia opusa. Ceea ce cred ca ne scapa uneori privirii este ca avem alte calitati care sa le compenseze pe cele consierate perfecte pentru moment. Ca facem o evaluare a unor trasaturi cu care nu suntem obisnuiti sa traim si cu care de putine ori suntem de acord pe termen lung. Sunt calitati care te ajuta sa faci salturi si sunt alte calitati care iti mentin echilibrul.
In orice relatie de acest fel a considera ca unul face favoruri celuilalt cred ca este o falsa premisa. Este falsa pentru ca nimeni nu « profita » de celalalt decat in masura in care isi ia ceea ce are nevoie. Unul de energia necesara pentru salt, celalalt de cea necesara echilibrului. Pe care fiecare invata sa le foloseasca de la celalalt.
Mai mult sau mai putin cautam in fiecare relatie calitati pe care nu le avem dar pe care le putem dobandi. In schimbul invataturii, la randul nostru oferim invatatura. Si asta face ca acel impreuna sa duca mai departe « echipa » decat fiecare individ luat separat. A fi constient de « utilitatea » ta in acea constructie este cel mai greu lucru ce il poti face. A-ti evalua in mod obiectiv participarea inseamna o mai buna coordonare a actiunilor impreuna. Care astfel se poate face in deplinatatea alegerii. Fara conditionari. Si care doar asa poate stabili termenii « corecti » ai acelei relatii.
Iar cuvantul « corecti » este luat strict in sensul implicarii pana la limita la care inca esti tu…
6 Comentarii
noiembrie 12, 2007 la 11:10 am
maica scrii rar, da scrii vrumoz!
noiembrie 15, 2007 la 6:08 pm
noiembrie 16, 2007 la 9:26 am
O fi aia care tinde catre infinit?
noiembrie 16, 2007 la 5:42 pm
io zic ca aia a lui zero …
noiembrie 30, 2007 la 6:06 am
imi era dor de cuvintele frumoase ale tale !
noiembrie 30, 2007 la 6:32 am
Multumesc!