Uneori cuvintele dor mai tare decat daca ai fi fost agresat fizic. Reactii primare. A pune cuvintele exact in locul pe care trebuie sa il ocupe inseamna a trezi monstri pe care nici macar nu ti-ai dat seama ca ii ai. Altfel nu se poate ca oameni maturi sa nu constientizeze, sa nu deosebeasca imaginatia de realitate. Dorinta intima de a gasi un vinovat, cautare cu orice pret a unui alt raspuns cand cel care nu ne convine este chiar in fata ochilor nostri este de multe ori autoagresiune. Pentru ca cine cauta, gaseste.
Ma pun de multe ori in situatii ingrate pentru ca nu pot sa tac. Nu pot sa privesc in alta parte in timp ce tu ma intorci din drum cu orice pret. Poate pueril, motivul meu de a ma intoarce este cel mai bun din toate: pentru ca sunt acolo si atat pot sa spun… apoi asuma-ti-o.
Inca nu ma obisnuiesc cu ideea ca unele cuvinte schimba oamenii in totalitate. Inca nu ma pot obisnui ca exista cuvinte care ma schimba radical. In general discutiile emotionale, desi nu am sa recunosc niciodata ca reactionez emotional, sunt cele aducatoare de furtuni. Cand iubesti, cand te implici, cand iti pasa… apoi in nici un caz nu poti pur si simplu sa mergi inainte ca si cum nu vezi nimic.
Aparent nu se intampla nimic dar ganduri pe care altcineva ti le releva ochilor iti dau batai de cap. Invat in fiecare zi ca gandurile pe care mi le isca o intamplare, o constatare sau pur si simplu o privire sunt rodul emotiilor personale. Astfel “scuz” unora anumite atitudini la fel cum nu ma fac raspunzatoare de actiunile celorlalti la interactiunea cu mine.
Si din toate se alege. Oameni care “nu-mi plac” stau pe-aproape pentru ca de la ei invat ce nu imi place la mine. Oameni pe care ii iubesc uneori prefera sa nu auda lucruri pe care tin uneori cu tot dinadinsul sa le spun. Si asta uneori ne indeparteaza…
Uneori tac pentru ca acele cuvinte nu cred ca ar aduce nimic. Poate doar o discutie sterila in care fiecare vorbeste pentru sine. Si ajung iar la cuvinte… si la oameni…
Da. Mi-e mult mai bine sa traiesc impreuna cu ele. Imi place de mine in mijlocul lor. Al cuvintelor si al oamenilor. Pentru ca ma invat pe mine prin tine.
5 Comentarii
octombrie 12, 2007 la 9:16 pm
La inceput aici, vroiam sa multumesc…ca de cand te citesc, mi-am lamurit o gramada de lucruri eu cu mine. Poate unele printre randurile scrise de tine, dar
intelegi tu ce vreau sa zic.
octombrie 13, 2007 la 9:24 am
Si eu prefer cititul printre randuri. Tocmai ce am terminat o cartulie care vorbea despre spatiile albe dintre cuvinte.
}{
octombrie 13, 2007 la 10:10 am
din cuvinte aleg mereu ce sa spun si ce sa pastrez pentru mine fiindca celalalt nu vrea si nu e bine sa stie chiar tot…niciodata nu am aratat tot ce se ascunde in mintea si sufletul meu…las mereu loc de o taina care incita sau care daca e dezvaluita poate face rau de ambele parti
octombrie 13, 2007 la 10:11 am
ah si inca ceva, trebuie sa recunosc …atunci cand citesc sau discut cu cineva, caut mereu printre cuvinte…o fi un defect sa caut sa inteleg si ce nu e spus in cuvinte?
octombrie 13, 2007 la 10:19 am
Cred ca spatiile albe sunt cele care transmit de fapt mesajul corect. Cuvintele uneori distorsioneaza. Asociem unui cuvant o rezonanta interioara deja experimentata. Spatiile albe sunt nealterate.